Scrisoarea domnului Dr. Bogdan Andreescu pentru noi toți, poate chiar și pentru doamna primar Gabriela Firea:
 
Dragii mei colegi, dragul meu echipaj, vă mulțumesc pentru toate gândurile voastre! Citindu-le, cred cu tărie că Enterprise nu va muri! Dar ce este cu Enterprise? Voi știți, pentru că v-am vorbit de multe ori despre asta. Pentru că vă scriu public se cuvine, însă, să explic și celorlalți.
 
Mi-am început cariera de director la Colentina visând să transform acest spital în cel mai puternic spital din țară. Am și spus acest lucru în primul consiliu medical, stârnind zâmbetele tuturor. Pe vremea aceea, Colentina nu mai avea nici măcar gard, era un spital pe care nimeni nu-l mai voia! Când pleci la un asemenea drum, îți trebuie un model care să te inspire, un crez.
 
Fiind un pasionat de istorie, am avut de unde să aleg modele, dar unul singur se potrivea cu ce voiam eu să transmit: portavionul american USS Enterprise (CV-6), cea mai decorată navă de razboi a tuturor timpurilor. În Al Doilea Razboi Mondial, USS Enterprise atinsese un nivel superlativ, unul în care era o stare de spirit în flota americană din Pacific, sinonimul Victoriei! Fiind un portavion, USS Enterprise era practic un oraș militar plutitor, în care găseai toate filoanele societății americane. De la cei care proveneau din rândurile muncitorimii, la cei care proveneau din elite, toți aveau rolul lor și toți depindeau unii de alții. Un singur om dacă nu și-ar fi făcut treaba, ar fi pus în pericol misiunea și viețile celorlalți.
 
De multe ori am povestit colegilor o scenă de infern din Bătălia de la Midway, o luptă care a decis un război, o luptă în care USS Enterprise a strălucit. La un moment dat, portavionul era atacat de japonezi. În același timp, recupera marinarii de pe USS Yorktown, care se scufunda, încerca să stingă incendiul uriaș de pe punte și, totodată, lansa atacul devastator care a dus la caștigarea luptei și a războiului. În cel mai dramatic moment, incendiul ajunsese la depozitul de muniție. Nava urma să sară în aer și să se audă comanda „abandon ship!”. N-a fost să fie așa! Echipajul a ales să se bată cu orice preț și, ca printr-un miracol, a reușit să evite dezastrul și să învingă! De aici am putut vedea cât de important este fiecare și cât de importanți sunt toți în ansamblu. De multe ori, am invocat aceste clipe când ne era mai greu. În timp, ne-am identificat cu lupta acestui portavion. După părerea mea, cele mai înalte virtuți ale firii umane au fost atinse pe portavionul american.
 
Aveam acum un model de eroism, de responsabilitate, de altruism, de camaraderie, dar ne mai trebuia ceva: viziunea! Viziunea a fost nava intergalactică din serialul american Star Trek care, nu întâmplător, se cheamă și ea tot Enterprise, de fapt o proiecție în viitor a legendarului portavion- erou! Așa ne-am propus să arate Spitalul Colentina în viitor, acesta ne-a fost modelul. Viziune de puști care s-au ales cu niște vise în urma citirii unor cărți de istorie și a vizionării unor filme? Poate! Dar a funcționat de minune! Așa am plecat toți la drum. Încet, încet, Colentina care era un backwater a ajuns să se compare, de la egal la egal, cu orice spital mare din București.
 
Astfel, au apărut terapia intensivă de nivel 1, neurochirurgia, chirurgia spinală, chirurgia plastică, cardiologia intervențională, gastroenterologia intervențională, urologia, hematologia, reumatologia, recuperarea, oncologia, stroke unitul, cercetarea care a început să câștige proiecte internaționale, genetica, pneumologia și câte altele! Tot ceea ce făceam nou era un nou compartiment al unui Enterprise. La un moment dat, am atins masa critică și Enterprise a început să înghită vechea Colentina. Pe Enterprise-Colentina am demonstrat că toate miturile negative din România ultimilor ani pot fi destrămate, cu condiția să crezi orbește în ceea ce vrei să faci. România pierde medici, dar pe Enterprise au venit o mulțime de medici, nu sunt bani, dar pe Enterprise am reușit să facem Urologia numai din sponsorizări. „Nu se poate” a devenit pe Enterprise „totul se poate”.
 
„Enterprise-Colentina are un potențial enorm”
 
Când mă gândesc în urmă, nu știu cum am făcut, dar am reușit. Nu numai că am făcut secții noi, dar ele au devenit referință la nivel național. Când am început să primesc telefoane pentru „pile” la medicii din secțiile noi ale spitalului, când au început transferuri în Colentina de la spitalele mari, când au început premierele naționale, eu am trăit cele mai frumoase clipe din viața mea – afară doar de nașterea Mariei, fetița mea.
 
Sunt foarte optimist, pentru că am realizat ce potențial enorm are Enterprise-Colentina! Acum nava noastră și-a luat cu adevărat zborul. Propulsia ei nu vine doar de la echipaj, ci de la atâția pacienți care ne-au prețuit munca și curajul, de la atâția oameni care acum au ocazia să ne cunoască și, poate, să se inspire din povestea noastră.
 
Nu pot să vă descriu aceste clipe, dar vreau să vă mulțumesc vouă, tuturor medicilor din Colentina care ați crezut în visul meu și m-ați urmat! Sunteți niște medici fabuloși și, dacă țara asta ar crede și ea orbeste într-un vis, așa cum ați crezut voi, lucrurile s-ar schimba. Proiectul Enterprise-Colentina va continua, atâta vreme cât voi o să credeți în el! Pe site-ul spitalului se află proiectul meu care înseamnă cel mai evoluat spital al momentului. Dacă o să mai credeți o dată în el, acest proiect se va realiza! De voi, de fiecare, depinde acest lucru, așa cum soarta lui USS Enterprise (CV-6) a depins de fiecare dintre eroii săi!
 
Dr. Bogdan Andreescu